Cultura de soia
În ultimii ani, popularitatea culturii de soia este în creștere în Europa. Motivele sunt variate. Printre acestea se numără faptul că soia este o plantă ce crește gradul de fertilitate a solului și este benefică pentru sănătatea oamenilor. De asemenea, soia conține un procent crescut de proteină, meritând astfel un loc fruntaș în opțiunile fermierilor.
Rapoartelor oficiale consemnează că producția de soia este în creștere. Astfel, în 2021, totalul producției a fost de 9.5 milioane de tone, cu 6.4% mai mult față de 2020. Pe plan mondial însă, Europa deține un procent redus. De exemplu, în 2022, Brazilia s-a aflat pe primul loc cu o producție de 152 de milioane de tone, urmată de SUA (118.2 milioane de tone) și Argentina (49.5 milioane de tone).
Pe viitor, Europa își propune să reducă această diferență față de marii producători, cultivarea plantei de soia pe pământuri europene fiind benefică prin prisma mai multor factori.
Obținerea independenței proteice a Europei față de America
La începutul anilor `60 importul de soia din SUA către Europa se realiza fără taxe. Apoi, fiecare tratativă pentru subvențiile agricole din Europa a întărit specializarea continentului nostru în producția de cereale, ducând la creșterea importurilor de plante proteice, printre care și soia. Prin acordul de la Blair House (1992), suprafața din Europa pentru culturile de rapiță, floarea-soarelui și soia a fost limitată la 5,1 milioane de hectare. În anul 2000 UE a interzis făina animală din hrana animalelor și a consolidat importurile de făină de soia.
În prezent, Europa este un mare importator de soia procesată, deținând doar câteva procente din totalul global de producție. Pentru a-și valorifica potențialul de care dispune pentru a produce această cultură este necesară o integrare corespunzătoare a soiei în rotația culturilor, cu cereale păioase, porumb și alte culturi. Astfel, vor fi create condiții de relansare și viabilitate pe termen lung pentru acoperirea consumului european de soia și reducere dependenței față de produse procesate indigene.
Avantajele producerii la nivel local a proteinelor necesare
În primul rând, soia este o sursă alternativă de proteine pentru hrana oamenilor și a animalelor.
De asemenea, soia produsă pe plan local ajută la reducerea emisiilor de CO2 și a amprentei la sol. Minimizarea efectului producţiei agricole asupra mediului poate fi realizat urmând anumite reguli şi dacă producătorul agricol respectă Bunele Practici Agricole (BPA) de cultivare. Impactul pozitiv al soiei asupra mediului se poate vedea succint, prin intermediul unor caracteristici ale acestei plante, pe care fermierii trebuie să le ia în considerare:
- rotaţia culturilor este o tehnică agricolă de bază, care va menţine fertilitatea solului
- monocultura de soia nu este justificată din motive de mediu de cultură şi climă
- cultura de soia se încadrează perfect în rotaţiile culturilor aplicate
- soia are capacitatea de a fixa azotul atmosferic, fiind astfel necesare cantităţi minime de azot mineral
- datorită calității de fixare a azotului biologic şi aplicării mai reduse de îngrăşăminte minerale, pe baza analizelor solului, levigarea azotului poate fi prevenită menținând astfel fertilitatea solului
- soia poate fi încadrată în sistemul de agricultură ecologică, începând de la procesul de conversie până la producerea propriu-zisă a soiei ecologice.
Asigurarea unei surse de proteine fără OMG-uri
Oficial, în România nu se cultivă plante modificate genetic. Cu toate acestea, din cauza poziţiei geografice, a căilor de tranzit şi a cantităţilor mari de produse aduse în special din Ucraina, introducerea produselor genetic modificate este uneori greu de evitat.
În regiunile unde se cultivă soia modificată genetic, boabele de soia convenţionale pot fi contaminate de Organisme Modificate Genetic (OMG). Este important să fie luate o serie de măsuri preventive în scopul securităţii economice şi ecologice a producţiei.
Seminţele certificate trebuie produse sub supravegherea experţilor agricoli şi autorităţilor legale, acestea fiind supuse mai multor inspecţii şi controale pe durata producerii lor.
Reducerea impactului nostru asupra mediului prin limitarea defrișărilor
Soia este responsabilă pentru 31% din defrișările din America de Sud. Europa contribuie și ea la această acțiune agresivă asupra mediului prin faptul că cea mai mare parte din recolta provenită din aceste noi terenuri este importată în Uniunea Europeană.
Soia – participantă în eco-condiționalitate pentru acces la subvenții în PNS 2023-2027
PNS susține intervenții care să promoveze, prin acordarea de plăți compensatorii, aplicarea
voluntară de metode și tehnici agricole. Am selectat din PNS doar 4 dintre obiectivele care au impact direct asupra cultivării soiei:
1. Sustenabilitatea economică a producției agricole ce este vizată cu principalele
intervenții: BISS, CRISS și CIS-YF;
2. Aplicarea de practici benefice pentru mediu aplicabile în teren arabil
3.Practicarea unei agriculturi prietenoase cu mediul în fermele mici (gospodăriile tradiționale)
4. Consolidarea orientării către piață și sporirea competitivității fermelor agricole
Soia este recomandată în cultivare, această fiind o plantă plantă proteică, fixatoare de azot și adecvată în asolamente pentru respectarea cerințelor de rotație. Reglementările PNS privind sprijinul direct al culturii de soia sunt bine definite.
Subvenția directă : PD-09 sprijin cuplat pentru venit SOIA
Această subvenție este dedicată creșterii suprafeței de soia pentru fermierii cu experiență, care realizează producții mulțumitoare, care au eliminat riscul de pierdere a recoltei prin irigare și au canale de desfacere a producției bine stabilite. Intervenția are rolul de a asigura sustenabilitatea fermierilor, de a menține suprafețe constante cultivate cu soia și de a reduce abandonul acestei culturi.
- Alocarea financiară orientativă în 2023 este de 26.400.000 EURO cu un cuantum planificat de 150 EURO / ha
- Suprafața planificată pentru care se acordă sprijinul este de 176.000 hectare
- Criterii de eligibilitate: Fermierul valorifică o producție de minimă anuală prevăzută în legislația națională, către unitățile de procesare și/sau utilizează producția în consumul propriu la nivelul fermei pentru hrana animalelor deținute; fermierul trebuie să utilizeze sămânță certificată, în conformitate cu legislația națională;